Paj

Taci!Dacă nu taci jur că nu ţin cont de ce voi face!strigai la mine fără să mă asculţi.Cu ce greşisem?Mi-ai spus că sunt pentru tine ca un zid ce nu te lasă să trăieşti aşa cum vrei,nu te fac fericită.Păcat că nu pot să tac şi să te las să mă alungi deşi tăcerea ar fi mai demnă.
Nu are rost să mai vorbesc.Acum cuvintele nu mai vor să iasă din gura mea,căci mi-ai ordonat să încetez să te mai bat la cap şi blestemul dorinţelor tale mă va închide pentru totdeauna într-o linişte aproape de moarte.Imi vei cere să-ti spun că te iubesc şi vei dori să-ţi şoptesc la sân,în timp ce mă săruţi pe frunte ,că te doresc cum trupul şi sufletul meu nu au mai dorit pe nimeni.Dar nu voi putea pentru că voi fi mut!Sunt aşa cum mi-ai poruncit să fiu:pajul tău,umil,iar tu eşti regina mea.
Mi-ajunge să te admir râzând în lumina zilei,şi să te desfăt cu plăcerile noţii ca şi Amor pe frumoasa lui Psyche,iar tu nic măcar să nu-mi şti numele.Si când vei vrea să strig în nemărginire sfintele mele dureri fericit să fiu atunci căci ce rost ar avea să stie o lume întreagă prin câte greutăţi am trecut.Si de va fi într-o zi să plec în lume,să port de grijă altei stăpâne ,te rog să mă laşi în zi de sărbătoare să-ţi port trena cu mândrie ,aşa cum numai un paj poate să o facă .Cine va şti oare că-n inima mea domnea un sentiment mai puternic decât bucuria de a-ţi servi frumuseţea