Copila cu ochii albaştri

“Imi place cum mă priveşti…Ai acea expresie de copilă încântată şi-mi pare că mă învălui în toată iubirea ta de fiecare dată când îmi cazi la piept.Apoi mă săruti şi aştepţi o şoaptă să răsune în urechea ta ca un ecou stins…
Sti bine cât îmi place să mă săruţi aşa cum nimeni nu mai ştie.Parcă văd…Imi atingi buzele şi laşi întâi ochii noştri să se stingă iar apoi buzele se prind într-un joc al iubirii oarbe.Sărutul se naşte gradat şi se stinge în acelaşi mod .Simt că vântul mă alintă, că degetele tale sunt nişte simple picături de ploaie pe buzele mele iar ochii tăi nasc cerul şi marea şi toate…
Atât de fragedă şi totuşi atât de puternică.Reuşeşti să îmblânzeşti până şi ura din mine,tu stingi durerea în lacrimi care la un simplu sărut se evaporă de pe obrazul meu lăsându-mă curat ca luna.
Iubesc acei ochi care mă privesc până mă pierd şi îmi zâmbesc până ce ultimul minut se scurge .Mi-aş privie viaţa în ochii tăi o veşnici şi aş zbura departe de negre vremuri ca să te găsesc acolo unde cerul sărută poalele muntelui.
Mâinile tale mă alintă şi-mi place să le simt atingerea când cad încet ca două petale pe pieptul meu.
Imi place să le strâng în palma mea şi să le sărut ca pe două flori ca să simt mirosul dulce de levandă.Totul e pur şi calmul universului îl citesc în atingeile de pe trupul meu gol când suntem singuri sub clar de lună.Si Doamne,cât de mult îmi place să.mi privesc chipul în palmele tale albe şi reci.
Dar cel mai mult îmi place să te am .Să te privesc în faţa mea născută din valurile mării cu părul ud şi blond ca o fiică a mării şi cu trupul gol plutind parcă spre mine.Eu sta şi te privesc uimit ca o stană de piatră iar tu râzi şi în zâmbetul tău nu regăsesc decât îndrăznealea Venerei .
Să ne iubim în mare,să mi te dăruieşti mie şi valurilor şi seara în apus de soare să –mi reciţi la ureche poeme fără sens ştiind că eu nu te ascult,ci că gândul meu te caută încă deasupra mării,acolo unde cerul sărută gleznele Geeei”