Cerul

Azi a fost frig .Atât de frig încât nu mai puteam să plâng şi două lacrimi de fericire au îngheţat la coada ochiului meu…Pişca gerul şi rău durea frumuseţea acelei veri în care eram doar noi doi â,uniţi printr-ostrânsoare a mâinilor pe care nici azi dacă aş dori n-aş reuşi s-o descriu…
Acum ceasul din perete se zbate între două zile şi un prag de doar două minute mă desparte de o nouă zi.E încă azi,iar în scurt timpazi va deveni ieri şi cu toate astea mâine pare atât de departe!
Iată-mă aici.Aşa cum m-ai lăsat.Păcat că nu poţi vedea cât de multe vânturi şi ploi m-au ros ca pe o stâncă însă iată-mă !Am rămas la fel de nestrămutat.
O dată am jurat că vom fi mereu împreună dar tu…tu ai plecat singură şi au venit în locul ţău zile grele .
E ger şi cerul e atât de senin.Niciodată n-a fost mai senin…Aş ieşi să-l privesc.Aş înfrunta gerul numai să pot privi ceva ce niciodată nu voi putea atinge.Aş înfrunta şi veşnicia numai să pot atinge cerul!