Galerie foto (Stefan Hrusca- Balada trecerii prin spini

“

Trezeste-te intr-o dimineata, arunca-ti pe fata apa proaspata de izvor si iesi asa, adormit, pe prispa luminata de soare. Ce alt sentiment uman ar putea inlocui bucuria provocata de baia aceea de lumina? Sa simti mangaierea calda si binevoitoare a razelor pe pielea alba. Apoi sa intinzi mainile spre zare si sa vezi copii jucandu-se-n vale prin iarba-nalta si deasupra lor o ploaie de petale coborand de pe crengile pomilor infloriti. Zumzet , ciripituri de pasarele si glasuri de mici fapturi umane prinse parca intr-un joc al naturii. Sa vezi fetitele alergand cu rochitele si zulufii-n blanda adiere iar baietii urmarind prin iarba fluturi in salbaticul lor zbor de-o gingasie desprinsa din vis.
Te vei simti atunci parte a unei povesti a carei actiune se petrce undeva departe, peste vai, munti cu lacuri si rauri de lumina. Doar intr-o astfel de dimineata, in timp ce privesti raul alunecand printre stanci de aur poti spune cu inima deschisa:
-Ce zi frumoasa va fi azi!
Dar asta se petrece in bsme vei spune tu...Ei bine iti dau dreptate. Eu m-am trezit de dimineata si am deschis fereastra lasand sa–mi patrunda in camera fumul de masina ce imediat m-a inspaimantat. Claxoane si sute de zgomote asurzitoare mi-au zgariat auzul. Aglomeratie in strada,mizerie... Toate acestea ma facura sa ma retrag in fata televizorului si in timp ce ma imbracam am ascultat stirile. Zeci de crime, furturi, scumpiri, impozite si inflatie. Ai spune ca asta m-a aruncat intr-o stare depresiva. Ei bine nu a fost asa . Am iesit din nou pe balcon si m-am intins mainile spre cer si am oftat profund cuprins de speranta.
-O alta zi, o alta poveste!
Se numeste speranta prietene jurnal. Doar prin ea am putea ajunge vreodata sa ne trezim in acea dimineata cu soare de care-ti povesteam mai devreme. Pana atunci o vom gasi doar in basme si romane nemuritoare. Ceea ce eu am trait si am simtit ani de-a randul nimeni nu va putea reproduce vreodata, caci nu omul isi face destinul ci el e doar o marioneta a lumii care-l inconjoara, a propriilor ambitii. Cei despre care doresc sa va povestesc in continuare sunt astfel de oameni care de la inceput pana la sfarsit s-au luptat pe rand cu lumea, cu dragostea, cu ura si chiar au infruntat moartea. De ce? Pentru ca ei nu au fost doar niste simpli oameni ci au fost cu adevarat niste actori in marele joc al vietii. Ceea ce voi arata in paginile ce urmeaza nu este o piesa de teatru ci este viata asa cum e ea.” (va continua romanul Flori de mai)